Teodosie I (cunoscut și sub numele de Theodosius cel Mare) a trăit în secolul al IV-lea d.Hr. A fost ultimul împărat roman care a condus atât pe jumătatea estică cât și în cea occidentală a Imperiului Roman. În timpul domniei lui Teodosie I, Creștinismul a devenit religia oficială a imperiului, suprimând Păgânismul.
Cine a fost Teodosie?
Theodosius I, al cărui nume complet era Flavius Theodosius, s-a născut în 347 d.Hr. în Cauca, provincia Gallaecia (în ceea ce este astăzi Spania). Tatăl său a fost numit și Flavius Theodosius (denumit Theodosius cel Bătrân pentru a evita confuzia), un ofițer militar superior, în timp ce numele mamei sale este pierdut în istorie.
Când a fost destul de bătrân, Theodosius a luat parte la diferitele campanii militare ale tatălui său, luptând împotriva pictorilor, alemanilor și a sarmaților. În jurul anului 375 d.Hr., Teodosie cel Bătrân a fost condamnat la moarte și executat ca urmare a intrigilor politice din curtea împăratului roman. La scurt timp, fiul său s-a retras în moșiile familiei din Cauca.
Viața lui Teodosie în calitate de aristocrat provincian nu va dura mult timp, deoarece va fi repede chemat la curtea imperială. La acea vreme, Imperiul Roman era împărțit între Valentinian I, care stăpânea provinciile occidentale și fratele său, Valens, care stăpânea provinciile de est. Valentinian a murit în 375 d.Hr. și a fost succedat de fiii săi, Valentinian al II-lea și Gratian. La bătălia de la Adrianopol din 378 d.Hr., Valens a fost ucis, iar Teodosie a fost chemat de Gratian, unde a fost numit succesorul lui Valens. În acest moment, Valentinian al II-lea era doar un băiat de șapte ani și, prin urmare, probabil că nu ar fi fost cel mai bun candidat pentru funcția de co-împărat.
Împăratul Teodosie
În calitate de împărat al provinciilor de est, prima sarcină a lui Theodosius a fost să-și asigure tărâmul împotriva barbarilor. Deși împăratul a început să reconstruiască armata, el a fost, de asemenea, conștient de faptul că forța brută nu mai era suficientă pentru a face față problemei. Prin urmare, a căutat să coexiste cu barbarii în mod pașnic. În urma eforturilor sale, în anul 382 d.Hr., s-a ajuns la un tratat de alianță cu vizigoții sub Athanaric. Visigoții li s-a permis să se stabilească în regiunea dintre Dunărea de jos și munții Balcanilor și li s-a permis să-și păstreze autonomia. În schimb, aceștia urmau să ofere asistență militară romanilor.
După moartea lui Gratian în 383 d.Hr., fratele său jumătate, Valentinian al II-lea, a devenit singurul conducător din vest. Valentinian al II-lea a murit în mai 392 d.Hr., iar Teodosie a devenit conducătorul ambelor jumătăți ale Imperiului Roman. Cu toate acestea, un conflict cu un pretendent a provocat curând războiul civil. Arbogast, general și păzitor al lui Valentinian al II-lea, îl proclamase pe Eugenius, fost profesor de retorică, ca nou împărat occidental. Pentru a câștiga ceva timp, Teodosie a tolerat acest nou aranjament. Dar în ianuarie 393 d.Hr., împăratul estic și-a ridicat fiul, Honorius, în poziția lui Augustus de Vest, ceea ce era un semn clar că nu-l mai recunoaște pe Eugenius. În consecință, a izbucnit războiul civil.
Războiul lui Teodosie pentru creștinism
Acest război civil a avut și o semnificație religioasă. Pe de o parte, Theodosius era un creștin ferm, în timp ce Arbogast și Eugenius încercau să reînvie căile păgâne ale Romei antice. Astfel, rezultatul războiului civil nu va decide doar soarta politică a Imperiului Roman, ci și cea religioasă a acestuia.
În timpul domniei lui Teodosie, în special în anul 380 d.Hr., Creștinismul a devenit religia de stat a Imperiului Roman. Aceasta a dus la sfârșitul arianismului ca un pretendent serios al Creștinismului.
În plus, Teodosie a luat măsuri pentru reprimarea Păgânismului în Imperiul Roman. În 391 d.Hr., a fost emis un edict împotriva Păgânismului, iar în același an, Serapeumul din Alexandria a fost distrus. În cele din urmă, Jocurile Olimpice au fost anulate după ce ultimul a avut loc în 393 d.Hr., deoarece a fost considerat de împărat ca o practică păgână.
În urma bătăliei de la Frigidus din septembrie 394 d.Hr., în timpul căreia Arbogast și Eugenius au fost învinși, Theodosius a fost din nou conducătorul incontestabil al Imperiului Roman. Aceasta a fost însă ultima victorie a lui Theodosius, deoarece a murit la scurt timp după aceea, în ianuarie 395 d.Hr. Imperiul Roman a fost împărțit între cei doi fii ai săi, Arcadius (care a moștenit jumătatea estică) și Honorius (care a moștenit jumătatea vestică). Divizarea dintre cele două jumătăți ale Imperiului Roman era acum permanentă.
Publicat de Asociatia THE NEW PAGAN DAWN, tradus de Rev. Olteanu Cosmin și scris de Wu Mingren pentru ancient-origins.net.
Referinte:
- Christianity Today, 2018. Theodosius I. Disponibil la: https://www.christianitytoday.com/history/people/rulers/theodosius-i.html
- Fortescue, A., 1912. Theodosius I. Disponibil la: http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm
- Gill, N., 2018. Marele împărat roman Theodosius I. Disponibil la: https://www.thoughtco.com/roman-emperor-theodosius-i-121241
- Lendering, J., 2018. Theodosius I. Disponibil la: http://www.livius.org/articles/person/theodosius-i/
- Lippold, A., 2016. Theodosius I. Disponibil la: https://www.britannica.com/biography/Theodosius-I
- New World Encyclopedia, 2015. Theodosius I. Disponibil la: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Theodosius_I