Beltane – Sabatul reînnoirii
01 Mai 2025
Dragi frați şi surori întru misterele Naturii, ne adunăm astăzi sub cerul albastru al lunii Mai pentru a cinsti Beltane, marele Sabat al Focului şi Fertilității. Sărbătorit la 1 Mai, acest moment marchează pragul magic dintre primăvară şi vară, când Soarele își înalță puterea, iar Pământul înflorește în splendoare. Denumirea „Beltane” ne vine din numele Zeului celtic Bel – Zeul Focului şi Luminii – iar Natura ne vorbește limpede prin focul sacru aprins în această noapte: focul curăță, focul dăruiește viață. Vechii noștri înaintași știau că flacăra purifică – cine sare peste foc lasă în urmă necazurile, iar fericirea îl însoțește. Așa cum focul lasă cenușa ce îngrășă ogorul, așa şi noi trebuie să fim gata să ardem vechile poveri pentru a face loc rodnicului nou.
Beltane este așadar o sărbătoare a fertilității şi a vitalității. Natura atinge apogeul renașterii: Pământul rodnic dă primele grâu verzi şi flori parfumate, copacii împodobiți cu flori şi frunze își deschid energiile masculine şi feminine într-o frumoasă împărtășire. Așa ne învață şi cei care au cercetat aceste sabaturi: „Beltane este o sărbătoare exuberantă, celebrarea sexualității și a fertilității. Energiile divine masculine și feminine se împreună, iar fructele acestei uniri sunt recoltele, viața în general”. Simbolic, Beltane este momentul mariajului sacru dintre Zeița Primăverii și Zeul Soarelui – o unire divină ce aduce belșugul ogoarelor şi rodirea înțelepciunii în sufletul omului. Între primăvară şi vară, Pământul însuflețit ne aduce un mesaj clar: viața se revarsă, abundența se revarsă, şi inimile noastre sunt chemate să înflorească la rândul lor.
Aprindem cocioabe de foc, purtăm cununi de flori pe cap şi prețuim apa cristalină din roua dimineții, toate pentru a ne conecta cu ritmul sacru al Naturii. Dar dincolo de aceste obiceiuri, sensul profund al Beltane este renașterea conștientă. Pe măsură ce Natura își arată splendorile, noi trebuie să privim spre adâncurile ființei noastre. Întrebarea care se naște este: Cum ne putem bucura de vitalitatea lumii exterioare fără a o aduce şi în viața noastră lăuntrică?
Fertilitate, foc și viață nouă
În această lumină, deschidem serile sufletului spre adevăratele sărbători interioare. Beltane ne amintește că focul transformării arde şi înăuntrul nostru. Peste tot în Natură vedem simbolul continuu al schimbării: floarea ieșind din boboc, păsările ce construiesc cuiburi în vârf de copac, norii care plouă rodiri. Fertilitatea nu se rezumă doar la grâne şi fructe, ci e o calitate universală – un germene de posibilitate în tot ce există. La Beltane, energii străvechi au fost canalizate prin dansuri şi cântece; se spune că însuși Solstițiul ce urmează aduce cea mai puternică lumină, iar acest sabat „reprezintă vârful primăverii, începutul verii, când energiile Pământului sunt considerate cele mai puternice”. Așadar, acum, în inima primăverii, preluăm şi noi această putere: cu fiecare bătaie de inima, renunțăm la frigul interior, deschidem aripile creativității şi pornim spre extinderea vieții înăuntrul nostru.
Această energie vitală ne aduce clar un îndemn: să lăsăm în urmă obiceiurile prăfuite. Zeii Naturii, prin simbolistica Beltane, ne sfătuiesc că adevărata creștere nu stă în repetarea mecanică a aceluiași ciclu, ci în curajul de a schimba ceva esențial. Ne spune tradiția că sărind peste foc, vechile poveri sunt arse. În mod asemănător, şi mintea noastră poate „sări peste” gândurile negative, ciclicitatea inutilă, depărtând astfel „vedenii” învechite. În loc să ne târâm în aceleași rutine, putem face un salt – unul simbolic – care ne eliberează de trecut.
Această eliberare nu înseamnă că începi mereu de la zero, ci că alegi ce e esențial pentru următorul tău pas. Pe când ciclicitatea vieții repetă tipare, Beltane inspiră creștere accelerată și creativitate. Gândește-te la copacul care nu se sinucide încercând să crească un nou trunchi la baza vechiului; în schimb, el lasă o creangă veche să se usuce, iar din ramurile sănătoase răsar muguri noi şi puternici. Tot așa, şi noi lăsăm în urmă „ramura” mentală învechită ca să încolțească viziuni noi.
Renaștere conștientă și renunțare la vechi
De Beltane, spiritul sărbătorii ne cheamă la o renaștere conștientă. Nu doar prăznuim viața care crește afară, ci şi sădim semințele transformării în noi înșine. Aceasta înseamnă un act de voință: conștientă că putem alege să ne transformăm paradigma personală. Cât timp îmbrățișăm aceleași temeri şi obișnuințe, avem doar iluzia că pornim de la capăt – de fapt, recirculăm în același vârtej. Legea Zeilor Naturii ne sugerează altceva: nu este nevoie să reîncepi mereu de la 0, ci să rupi lanțul obișnuințelor care te țin pe loc.
În timpul Beltane ni se amintește că sufletul are nevoie de curaj ca de aer. Trebuie să permitem ca suferința, frica sau tristețea care s-au agățat de noi să fie lăsate în urmă – așa cum vine alt anotimp şi se ia lumina zilei cu ea, lăsând loc florilor de mărgăritar. Când se pune întrebarea „De ce nu ne desprindem de ceea ce ne face rău?”, răspunsul silențios al Naturii e că taina renașterii e în renunțare. Un pământ fertil nu reamintește la nesfârșit paharul cu îngrășământ vechi; el îl răspândește şi îl umezește ca să apară ceva nou.
Ne îmbrăcăm cu hotărâre asemenea sufletelor din Brahma (reîncarnări), nu pentru a ne încăpățâna să repetăm istorii, ci pentru a curăța matca gândurilor. În loc să transformăm Beltane într-un nou început egoist (ca şi cum ar fi o șansă să reluăm ceva fără să schimbăm nimic), noi avem credința că adevărata transformare vine din a lăsa în urmă ceea ce nu ne mai servește. Așa cum lăcustele de primăvară își schimbă pielea pentru a-și continua zborul, şi mințile noastre trebuie să-şi lepede dogmele vechi, pentru a ne putea înălța.
Poate vom găsi următorul ritual înșelător: un nou început, dar pe aceleași urme. Beltane însă ne arată că adevăratul „Nou” stă în solul curat al inimii noastre. Nu e nevoie să reapucăm plasa ruptă a vechiului, ci să facem loc în viața noastră de gând și acțiune, pentru ceva cu adevărat viu. De aceea, în această zi sfântă ridicăm o flacără sacră nu doar la căpătâiul Pământului, ci în şi în inimile noastre: flacăra curajului de a renunța, flacăra pasiunii care îmbrățișează noul.
Dragi frați şi surori, la încheierea acestui Beltane să purtăm cu noi cuvintele Zeilor Naturii: „Nu te teme să lași trecutul, căci așa vei lăsa loc vieții să înflorească”. Nu ne-am adunat să clădim aceleași ziduri prăfuite, ci să deschidem porți către un viitor plin de sens. Ritualul de azi nu înseamnă doar un alt început epuizant – e un drum de asumare a primăverii perpetue în sufletul nostru. Mai presus de toate, acum vedem că înțelegem: adevărata renaștere nu stă în a ne întoarce mereu în același ciclu vechi, ci în a elibera spațiul pentru ceea ce e viu și bun, sau a schimba lucrurile care nu mai merg în ciclul vechi spre a îl transforma și actualiza.
Sub cerul Beltane, să pornim deci pe un nou drum nu cu povara trecutului, ci cu aripi de speranță. Să fim asemenea stejarului care alege să prindă rădăcini adânci, renunțând la frunzele uscate. Să fim precum câmpiile înverzite, eliberându-ne de pietrele vechi, ca să lase întreg Pământul să respire.
Să fie Beltane fericit în inima voastră! Îngropați ce nu mai trebuie și dați în floare noului pe care îl sădiți. În jurul focului sacru al Beltane, găsiți adevărata căldură care nu se stinge odată cu arderea lemnelor, ci continuă să ardă în voi, spre noi începuturi.