Redăm scrisoarea pastorală Renovatio Animi adresată de Înaltul Ierarh al Comunității Păgâne din România, Emrys LeFay:
Dragi frați și surori ai Comunității Păgâne din România, ne aflăm sub semnul Lunii Noi – un moment sacru al noilor începuturi și al renașterii spirituale. În tradiția neopăgână, Luna Nouă simbolizează un nou ciclu al vieții: este timpul ideal pentru reflecție interioară și pentru a ne stabili intenții proaspete, plantând semințele schimbării pozitive în sufletul și comunitatea noastră. În acest mesaj pastoral, vă invit să medităm împreună asupra semnificației teologice a Lunii Noi, să o legăm de evenimentele recente din București și România și să regândim rolul fiecăruia în comunitate – cu empatie, pragmatism și autenticitate.
Religia noastră venerază ciclurile naturale – de la rotația anotimpurilor până la fazele lunare – ca expresii ale divinei Mame Natură. Practicăm ritualuri sub cerul liber, în păduri sau pe câmpii, onorând Zeii și Zeițele Naturii prin ofrande simple: foc, apă, aer, pământ, flori, fructe și miere. Fiecare fază a Lunii are pentru noi o semnificație aparte. Luna Nouă, numită uneori Novilunio sau Luna Neagră, este acea fază în care astrul nopții își întoarce fața argintie către Pământ dar rămâne în întuneric – un simbol puternic al germenilor nevăzuți ai viitorului care urmează să iasă la lumină.
În multe tradiții neopăgâne, onorăm Zeița sub forma Trinității Lunare: Fecioară, Mamă și Bătrână – fiecare aspect reprezentând atât un stadiu al ciclului feminin, cât și o fază a Lunii. Fecioara corespunde Lunii Noi și Lunii crescânde, întruchipând tinerețea, potențialul neînceput și speranța. Astfel, în nopțile de Lună Nouă celebrăm reînnoirea sufletului și a credinței: ne rugăm Zeiței să ne binecuvânteze noile planuri și îi aducem ofrande fără sânge (flori, vin, lapte, miere) ca simbol al recunoștinței pentru ciclul vieții care continuă. Acest moment de întuneric lunar nu este unul de teamă, ci de încărcare – așa cum sămânța germinează sub pământ, și visele noastre pot germina acum în adâncul conștiinței.
Luna Nouă nu marchează doar un început personal, ci și șansa unei comunități de a se uni în spiritul compasiunii. Filosofia neopăgână ne învață că suntem cu toții parte a aceluiași țesut al vieții, legați unii de alții prin firele invizibile ale empatiei. Evenimentele recente din țara noastră ne-au pus la încercare solidaritatea, dar ne-au oferit și ocazia de a ne demonstra valorile.
În urmă cu câteva zile, o explozie devastatoare într-un bloc de locuințe din cartierul bucureștean Rahova a zguduit comunitatea noastră. Trei vieți (trei femei) au fost curmate de această tragedie, lăsând în urmă familii îndurerate și zeci de oameni rămași fără adăpost peste noapte. Cu toate acestea, reacția comunității și a autorităților a fost una exemplară: zeci de locatari evacuați au primit cazare temporară, consiliere și ajutor material, iar autoritățile lucrează contracronometru pentru a le oferi locuințe stabile pe termen mediu și lung. Această mobilizare rapidă ne arată ce poate realiza solidaritatea atunci când renunțăm la egoism și ne pasă sincer de aproapele aflat în nevoie. În loc să dăm vina unii pe alții sau să rămânem indiferenți, ne unim eforturile pentru a alina suferința celor loviți de soartă. Fiecare voluntar care a adus o haină, fiecare vecin care a oferit o masă caldă, fiecare psiholog care a ascultat – toți au întruchipat spiritul empatic al credinței noastre, punând binele comun mai presus de orgoliul personal.
Empatia nu este doar o emoție pasivă, ci un îndemn la acțiune altruistă. În România de astăzi, din păcate, violența și suferința lovesc adesea în cei vulnerabili. Statisticile oficiale arată că peste 40 de femei au fost ucise în țara noastră de la începutul anului de către partenerii lor – un număr cutremurător, care ne cheamă la compasiune activă. În cadrul credinței păgâne, unde Zeița Mamă și principiul feminin sunt sacre, astfel de inițiative rezonează profund cu valorile noastre. Să lăsăm Luna Nouă să ne inspire înnoirea angajamentului de a ne ajuta aproapele: să fim atenți la semnalele de abuz din jurul nostru, să oferim sprijin celor care suferă și să cultivăm o cultură a empatiei în comunitate.
Compasiunea adevărată merge mână în mână cu acțiunea pragmatică. Ca păgâni moderni, nu ne limităm la ritualuri și cuvinte frumoase – credința noastră ne cere să fim prezenți și activi în cetate. Fiecare dintre noi are un rol de jucat în țesătura comunității, iar Luna Nouă ne îndeamnă să reflectăm: Cum pot eu contribui la însănătoșirea lumii din jur?
Putem începe prin gesturi mici, dar concrete, de întrajutorare. Pragmatismul înseamnă să identificăm nevoile imediate ale celor din jur și să acționăm eficient pentru a le satisface, fără a aștepta întotdeauna inițiative de sus. Comunitatea păgână s-a construit tocmai prin astfel de acte de sprijin reciproc – așa cum, încă din 2016, am fondat prima organizație dedicată apărării intereselor păgânilor din România (Asociația Mișcarea Neopăgânilor, astăzi The New Pagan Dawn), menită să fie un bastion al gândirii critice, al nonconformismului și al respectului pentru libertatea de expresie și drepturile omului. Acest spirit viu de inițiativă trebuie să continue în toate aspectele vieții comunitare.
Rolul fiecăruia include și răspândirea valorilor noastre. Să fim educatori informali – în familie, între prieteni, la locul de muncă – promovând toleranța, respectul și grija față de natură și semeni. Putem organiza ateliere despre spiritualitatea străbună, putem vorbi deschis despre drepturile omului, despre egalitate și despre protecția mediului, inspirându-ne din bogata noastră moștenire păgână. Implicarea pragmatică înseamnă și să ne folosim vocea civic: să luăm atitudine când vedem nedreptăți, să colaborăm cu alte comunități și organizații pe proiecte sociale. Empatia devine astfel nu doar simțire, ci și responsabilitate civică.
Solidaritatea este cheia unei societăți echitabile – acest crez stă la baza viziunii noastre sociale Să ne amintim că libertatea fiecăruia de a-și trăi viața după propria credință și identitate încetează acolo unde ar încălca drepturile altuia. Prin urmare, adevărata libertate păgână include respectul și ajutorul reciproc. În spirit pragmatic, asta înseamnă să ne organizăm comunitatea ca pe o rețea de sprijin: dacă un membru trece prin necazuri, ceilalți să sară în ajutor; dacă altul are o inițiativă bună, să o susținem; dacă apar tensiuni, să le rezolvăm prin dialog deschis și înțelegere. Luna Nouă ne oferă oportunitatea unui contract social reînnoit: să ne promitem unii altora că vom lucra împreună pentru binele comun. Implicarea fiecăruia contează – asemenea roților unui angrenaj, societatea funcționează armonios doar când toți ne îndeplinim responsabilitățile.
În calitate de Înalt Ierarh al Comunității Păgâne din România, mă adresez vouă nu doar ca lider, ci și ca frate de credință aflat pe același drum al transformării interioare. Luna Nouă este și un moment de auto-examinare sinceră: ne întrebăm dacă trăim cu adevărat în acord cu valorile noastre păgâne sau doar în aparență. Viața autentică ca păgân cere curajul de a ne manifesta credința în tot ceea ce facem – nu doar la ritualuri, ci și în viața de zi cu zi, în alegerile noastre morale, profesionale și personale. Să fim în armonie cu Natura, dar și cu sinele nostru adevărat.
Transformarea interioară este adesea marcată de schimbări simbolice care ne reafirmă angajamentul față de calea aleasă. Permiteți-mi să împărtășesc exemplul meu personal: după ani de căutări, am simțit că numele cu care m-am născut nu-mi mai reflecta pe deplin identitatea spirituală. Mă simțeam chemat de energiile vechilor tradiții celtice și de tainele magiei, așa că în 2018 mi-am dorit să iau un nume nou, care să marcheze renașterea mea sufletească. Astfel, așteptarea a luat sfârșit – de curând, în octombrie 2025, mi-am schimbat oficial numele din Olteanu Cosmin în Emrys LeFay. Acest nume, inspirat de legendele și misterele care m-au ghidat, simbolizează îmbrățișarea destinului meu de slujitor al Zeilor și al comunității. Nu a fost o decizie luată ușor, dar a fost una profund autentică. Emrys evocă mentoratul înțelept (este un nume asociat profetului Emrys Ambrosius din mitologia britanică), iar LeFay amintește de zânele și preotesele insulei Avalon, punte între lumea văzută și nevăzută. Prin acest act, am dorit să arăt că înnoirea numelui poate fi un ritual al redevenirii – o jertfă a vechii identități pe altarul adevăratei vocații. Nu neapărat toți suntem chemați să ne schimbăm numele, dar fiecare suntem chemați să ne schimbăm pe noi înșine acolo unde simțim că nu trăim autentic.
Autenticitatea presupune și renunțarea la orgolii. Adesea ego-ul ne împiedică să evoluăm – mândria, încăpățânarea, dorința de a avea mereu dreptate pot sta în calea unității comunitare și a creșterii spirituale. Luna Nouă ne învață smerenia Naturii: chiar și Luna “dispare” pentru a reapărea apoi crescând; la fel și noi trebuie să ne golim de mândrie pentru a face loc luminii divine. Când cineva de lângă noi suferă sau greșește, nu orgoliul ne va ajuta să-l sprijinim, ci compasiunea și empatia. Să fim așadar dispuși să ne cerem iertare unii altora, să ne iertăm la rândul nostru, să ne punem în locul celuilalt. Comunitatea noastră păgână va fi puternică numai dacă fiecare membru al ei se simte văzut, auzit și acceptat fără judecată, ca într-o mare familie spirituală.
În această noapte de Lună Nouă, vă îndemn pe fiecare să priviți în adâncul ființei voastre și să aprindeți acolo o lumânare a speranței și schimbării. Să ne amintim de crezul nostru comun: libertate, solidaritate, stabilitate și dreptate. Aceste valori nu sunt doar cuvinte, ci pietre de temelie pe care putem clădi un viitor mai luminos pentru noi și pentru generațiile ce vor veni.
Privind în jur, vedem o lume în schimbare, uneori haotică și imprevizibilă. Dar tocmai în astfel de vremuri, credința și comunitatea devin faruri călăuzitoare. Așa cum Luna Nouă anunță întotdeauna că, inevitabil, va crește din nou către plinătate, la fel și micile noastre acțiuni empatice se pot transforma într-o lumină colectivă care să alunge întunericul din societate. Fie că este vorba de a ajuta pe cineva afectat de o calamitate, de a participa la un marș pentru dreptate socială, de a planta un copac sau de a rosti o rugăciune pentru pace, orice gest contează.
În încheiere, invoc binecuvântările Zeilor asupra fiecăruia dintre voi în această perioadă de înnoire. Să ne dea înțelepciune Athena, compasiune Kwan Yin, putere Thor, dreptate Zeus și iubire Afroditei – sau oricare ar fi numele sub care îi simțiți aproape. Să fim uniți în diversitatea noastră, așa cum multe lumânări formează împreună un rug strălucitor. Și precum Luna Nouă crește treptat pe cer, să crească și unitatea, empatia și autenticitatea printre noi.
Fie ca Lumina Lunii Noi să vă călăuzească pașii pe calea cea dreaptă. Așa să fie!
SCRISOAREA ÎN LATINĂ:
Carissimi fratres et sorores Communitatis Paganorum Dacoromaniae, Sub signo Lunae Novae consistimus – momento sacro novorum initiorum et renovationis spiritualis. In theologia neopagana, Luna Nova novum vitae circulum significat: tempus est aptissimum ad contemplationem interiorem et ad proposita recentia statuenda, ut semina mutationis positivae in animabus nostris et in communitate ponantur. In hac epistula pastorali vos invito ut simul meditemur significationem theologicam Lunae Novae, eamque coniungamus cum rebus recentibus Bucaresti et in patria, et ut cogitemus de munere cuiusque nostrum in communitate – cum empathia, prudentia et sinceritate.
Religio nostra circulos naturales colit – ab conversione temporum usque ad lunationes – tamquam manifestationes Matris Naturae Divinae. Ritus sub caelo aperto celebramus, in silvis vel in campis, Deos Deasque Naturae sacrificiis simplicibus honorantes: igne, aqua, aere, terra, floribus, fructibus et melle. Unaquaeque Lunae facies nobis peculiarem significationem habet. Luna Nova, interdum dicta Novilunium aut Luna Nigra, est illa facies in qua lumen suum celat, terram tamen intuetur – signum validum seminum futuri latentium quae emergere parata sunt.
In multis traditionibus neopaganis, Deam veneramur in forma Trinitatis Lunaris: Virgo, Mater, Anus – unaquaeque forma tam feminini circuli quam Lunae faciem repraesentans. Virgo Lunae Novae et Lunae Crescentis respondet, iuventutem, potentiam inchoatam et spem repraesentans. Itaque noctibus Lunae Novae animae fideique renovationem celebramus: Deae precamur ut consilia nova benedicat, et ei flores, vinum, lac, mel offerimus, sanguine abstinentes – ut gratiam pro vita continuante exprimamus. Hic obscuritatis lunaris momentum timoris non est, sed repletionis – sicut semen sub terra germinat, ita somnia nostra nunc in conscientiae altitudine germinare possunt.
Luna Nova initium personale non tantum indicat, sed etiam occasionem communitatis se uniendae in spiritu compassionis. Doctrina neopagana nos docet nos omnes esse pars eiusdem textus vitae, nexibus invisibilibus empathiae coniunctos. Eventus recentes in patria nostra solidaritatem nostram probaverunt, sed etiam opportunitatem praebuerunt ut valores nostros demonstraremus.
Nuper explosio funesta in aedificio domestico in regione Rahova Bucaresti communitatem nostram concussit. Tres feminae vitam amiserunt, multae familiae sine tecto relictae sunt. Tamen responsio communitatis et auctoritatis exemplaris fuit: multis domus temporaria data est, consilium et subsidium praebitum est, et institutiones laborant ad habitationem stabilem eis offerendam. Haec prompta mobilizatio demonstrat quid solidaritas efficere possit cum egoismo relicto, et sincera cura pro proximo adest. Non culpamus, non dissimulamus, sed coniuncti laboremus ad levandam dolorem affectis. Unusquisque voluntarius, vicinus, psychologus – omnes spiritum empathicum fidei nostrae repraesentaverunt, bonum commune anteponendo super superbiam.
Empathia passiva tantum affectio non est, sed exhortatio ad actionem altruisticam. In Romania hodierna, pro dolor, violentia et dolor saepe vulnerabiles feriunt. Super quadraginta feminae ab initio anni a sociis suis interfectae sunt – numerus horrendus qui nos vocat ad compassionem activam. In fide nostra pagana, ubi Dea Mater et principium femininum sacra sunt, talia incepta valores nostros penitus tangunt. Luna Nova nos inspirare debet ad renovationem promissionis ut proximos adiuvemus: signa abusus agnoscamus, patientibus auxilium feramus, culturam empathiae in communitate colamus.
Vera compassio cum actu prudenti coniungitur. Pagani hodierni non solum pulchra verba aut ritus profitentur – sed praesentiam et actionem civitatis requirit fides nostra. Quisque nostrum partem habet in contextu communitatis, et Luna Nova hortatur ut cogitemus: Quomodo mundi sanitati conferre possum?
Gestis minimis sed concretis incipere possumus. Prudentia significat necessitates circa nos cito cognoscere et efficaciter respondere, non semper exspectando auctoritates. Communitas pagana talibus actibus reciprocae auxilii aedificata est – sicut anno MMXVI condidimus primam institutionem ad paganorum iura in Romania defendenda (Motus Neopaganorum, nunc The New Pagan Dawn), bastionem cogitationis criticae, nonconformismi, et libertatis expressionis. Hic spiritus in omni vita communitatis continuandus est.
Munus cuiusque nostrum etiam in valore divulgando consistit. Educatores informales simus – in familia, inter amicos, in laboribus – tolerantiam, reverentiam, et curam pro Natura et hominibus promovendo. Possumus officinas spiritualitatis indigenae instituere, aperte de iuribus humanis loqui, aequitate et tutela naturae. Prudentia implicata etiam est vox nostra civica: iniustitias denuntiare, cooperari cum aliis communitatibus et institutis. Empathia igitur non solum affectus, sed etiam civica responsabilitas fit.
Solidaritas clavis est societatis aequae – haec fides fundamentum nostrae visionis socialis. Recordemur libertatem cuiusque finiri ubi iura alterius laeduntur. Vera libertas pagana mutuum respectum et auxilium implicat. In spiritu prudenti, communitatem nostram tamquam reticulum subsidii componere debemus: si quis laborat, alii succurrant; si quis inceptum bonum proponit, alii sustineant; si discordiae oriuntur, colloquio et intellectu solvamus. Luna Nova opportunitatem novi foederis socialis praebet: promittamus invicem pro bono communi cooperari. Munus uniuscuiusque valet – sicut rotae in machina, societas bene procedit cum omnes sua munera explent.
Ut Summus Hierarcha Communitatis Paganorum Dacoromaniae, vos alloquor non tantum ut rector, sed ut frater in eodem itinere interioris transformationis. Luna Nova etiam tempus sinceri sui examinis est: an revera secundum valores nostros vivimus, an speciem tantum servamus? Vita pagana authentica constantiam, fortitudinem et fidem vivam poscit – non solum in ritibus, sed in moribus, officiis et actibus cotidiani.
Transformatio interior saepe signis symbolicis insignitur quae votum nostrum iterum affirmant. Exemplum meum personalem vobis referam: post annos inquisitionis, nomen meum natale mihi non amplius videbatur spiritualem identitatem exprimere. Antiquarum traditionum celticarum et artis magicae vi vocatus me sensi, et anno MMXVIII nomen novum desideravi, quod animam meam renascentem significaret. Recens, mense Octobri MMXXV, nomen meum officialiter mutavi ex Cosmin Olteanu in Emrys LeFay. Hoc nomen, ex fabulis et mysteriis quae me duxerunt inspiratum, vocationem meam ut Dei et communitatis minister amplecti symbolizat. Emrys sapientiam magistri suggerit (in mythologia Britannorum prophetae Ambrosii), LeFay vero ad nymphas et sacerdotissas Avaloniae, pontes inter visibile et invisibile, refertur. Hoc gestu ostendere volui quod renovatio nominis ritus redeundi esse potest – sacrificium veteris identitatis in ara verae vocationis. Non omnes nomina mutare vocantur, sed omnes mutari vocamur in iis quae non sincere vivimus.
Authenticitas etiam abnegationem superbiae requirit. Saepe ego nos impedit – superbia, pertinacia, desiderium semper rectum esse – unitatem et crescendi facultatem obstruunt. Luna Nova nos docet humilitatem Naturae: etiam Luna „evanescit” ut iterum crescere possit; sic nos superbia vacui fieri debemus ut lumen divinum recipere possimus. Cum aliquis prope nos dolet vel errat, non superbia, sed compassio et empathia adiuvat. Ergo parati simus veniam petere, ignoscere, alterius condicionem intellegere. Communitas nostra pagana valida erit si quisque membrum se visum, auditum et sine iudicio acceptum sentiat, quasi in magna spirituali familia.
Hac nocte Lunae Novae, vos singulos hortor ut in profundum animarum vestrarum intueamini et ibi candelam spei et transformationis accendatis. Memoriam tenemus credi nostri communis: libertatem, solidaritatem, stabilitatem et iustitiam. Haec non tantum verba sunt, sed fundamenta quibus futurum clariorem aedificare possumus.
Circumspicientes, mundum videmus mutabilem, interdum tumultuosum. Sed in talibus temporibus fides et communitas duces lucidi fiunt. Sicut Luna Nova semper indicat se in plenilunium redituram, sic etiam parvae nostrae actiones empathicae in lucem collectam transformari possunt quae tenebras societatis pellant. Utrum calamitate afflictum adiuvamus, in iustitiae socialis itinere participamus, arborem plantamus vel pro pace oramus – omnis actus valet.
In conclusione, invoco benedictiones Deorum super vos omnes in hoc tempore renovationis. Sapientiam det Athena, compassionem Kwan Yin, virtutem Thor, iustitiam Zeus, et amorem Aphrodita – vel quocumque nomine eos sentitis. In diversitate nostra uniti simus, sicut multae candelae unum focum splendidum efficiunt. Et sicut Luna Nova paulatim crescit in caelo, ita crescat inter nos unitas, empathia et authenticitas.
Lux Lunae Novae vestros gressus dirigat. Sic fiat!