Păgânismul ca temelie a gândirii europene – un apel la memorie și rațiune
Afirmațiile recente ale unor oficiali care pledează, direct sau indirect, pentru marginalizarea păgânismului în spațiul educațional chiar și public ridică o problemă gravă de memorie culturală și responsabilitate istorică. Este esențial să înțelegem că păgânismul nu este un vestigiu barbar sau un capriciu ideologic, ci una dintre rădăcinile fundamentale ale civilizației europene, o moștenire intelectuală și spirituală care a fertilizat solul din care s-au născut filosofia, etica, știința și chiar tradițiile creștine europene.
Așa cum scria Bernard de Chartres, reluat de Ioan din Salisbury în secolul al XII-lea: „Suntem ca niște pitici cocoțați pe umerii giganților.” Acei giganți sunt Platon, Aristotel, Plotin, Cicero, Lucrețiu, Epictet și Marcus Aurelius – oameni a căror gândire s-a format într-un cadru păgân și care au articulat marile întrebări despre bine, adevăr, dreptate și libertate. Orice încercare de a izola sau elimina păgânismul din curricula educațională și spațiul public echivalează cu amputarea propriei identități intelectuale si culturale.
Păgânismul ca moștenire culturală vie
Păgânismul nu este doar un sistem de credințe religioase arhaice. El este o expresie complexă a relației omului cu natura, cosmosul și comunitatea, reflectată în mituri, arte, filosofie și practici civice. El este viu în dreptul roman, în estetica europeană, în literatura renascentistă și în simbolismul cultural al continentului. Să ne gândim doar la cât din gândirea Renașterii, a Iluminismului și chiar a umanismului modern se sprijină pe revalorizarea modelelor păgâne. Cum ar fi fost Europa fără revizitarea lui Platon sau Aristotel în scolastică, fără epopeile homerice ca temelie a educației clasice, sau fără stoicismul care a influențat profund noțiunile moderne de responsabilitate civică și reziliență interioară?
Riscul uitării: exemplul Orientului Apropiat
Privim cu îngrijorare ceea ce s-a întâmplat în Orientul Apropiat, unde valuri de zel religios au șters monumente, artefacte și tradiții multimilenare ale antichității (Palmyra, Ninive, bibliotecile din Bagdad și Mosul). Când o societate începe să își disprețuiască trecutul, să îl elimine din educație și să-l înlocuiască cu monoculturi ideologice, urmează regresul intelectual, intoleranța și uniformizarea spiritului. Europa nu trebuie să urmeze această cale.
Un apel la pluralism și responsabilitate academică
Sfera academică nu trebuie să devină un instrument al dogmei, ci o agora a ideilor, unde toate moștenirile culturale sunt analizate critic, înțelese în contextul lor și transmise mai departe. Educația nu este propagandă, ci formare a discernământului. Iar păgânismul, în multitudinea sa de forme – greacă, romană, nordică, celtică, traco-dacă, slavică etc. – oferă exact această diversitate de modele, perspective și înțelepciuni.
A proteja păgânismul ca obiect de studiu și reflecție nu înseamnă a-l glorifica orbește, ci a recunoaște că fără el nu am avea conceptele de democrație, cetățenie, ethos, rațiune, cosmos sau drept natural. Într-o epocă a confuziilor și polarizărilor, avem nevoie mai mult ca niciodată de claritatea gândirii clasice, de toleranța pluralismului antic și de respectul față de rădăcinile multiple ale culturii europene.
Să nu ne temem de păgânism. Să ne temem de uitare și ignoranță.