Temeiul de drept îl constituie art. 139 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), care prevede că:

„(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: – 1 și 2 ianuarie; – 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române; – Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui;- prima și a doua zi de Paști; – 1 mai; – 1 iunie; – prima și a doua zi de Rusalii; – Adormirea Maicii Domnului; – 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; – 1 decembrie; – prima și a doua zi de Crăciun; – două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.”

Ca urmare a interpretării ad litteram a textului de mai susși ținând cont, pe de o parte, de principiul constituțional al egalității de tratament și, pe de altă parte, de principiul toleranței religioase, rezultă fără echivoc că, indiferent de cultul religios căruia îi aparțin (creștin sau nu), salariații beneficiază, toți, de zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare de Legea nr. 53/2003. Excepția o constituie unitățile în care lucrul nu poate fi întrerupt din cauza caracterului procesului de producție sau specificului activității (e.g.: spitale, unități de distribuție cu energie electrică, apă, etc.).¹

Revenind însă la art. 139 din Codul muncii, să facem câteva distincții:

1. Țineți de un alt cult? Sunteți politeist? Același beneficiu legal însă prevăzut expres.

Pe lângă aceste zile libere, așa cum am menționat anterior, legiuitorul a adăugat expres încă două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora (așadar, în total, ele beneficiază de 6 zile libere în plus pe an). Temeiul acestui articol se regăsește atât în Constituția României, Ordonanța 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cât și în reglementările funcționale la nivel european.

În România există toate cultele religioase sunt recunoscute prin art 29, respectiv 30 din Constituție, cât și Legea Cultelor 489/2006.

3. Cum beneficiați de zilele libere? Apartenența la un cult ar trebui dovedită.

Evident, în vederea acordării zilelor libere descrise mai sus, angajatorul vă poate solicita un certificat sau o adeverință eliberată de instituția religioasă legal înființată de care aparțineți (și nu de la preotul paroh sau echivalentul său), pentru a ști care sunt cele 3 sărbători anuale ale respectivei religii și în ce dată se celebrează (căci unele pot fi în weekend). Un certificat de botez ar fi un început de dovadă, dar nu și o prezumție suficientă, dacă de exemplu, sunteți implicați în căsnicii interconfesionale.

Angajatorii nu vă pot împiedica nici o eventuală convertire după încheierea contractului de muncă. Și nici nu vă pot evalua opțiunea religioasă în cadrul interviului de angajare căci aceasta nu ar putea constitui un criteriu de selecție, și ar fi o discriminare, atât prin prisma legislației noastre, cât și conform legislației comunitare, aspru sancționată, mai ales la nivel european.

Prin urmare, deși angajatorilor nu le rămâne decât să se resemneze cu privire la acest aspect, poate fi consolator de menționat și faptul că, la recensământul ce a avut loc în anul 2011, 86,45% din populația rezidentă a țării s-a declarat creștin ortodoxă, potrivit informațiilor oferite de Secretariatul de Stat pentru Culte.

———————-1 Precizăm că, prin Decizia nr. 22/2015 (publicată în M. Of. nr. 876 din 24 noiembrie 2015), Î.C.C.J., în recurs în interesul legii, a stabilit că „fapta angajatorului de a desfășura activități de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbătoare legală prevăzute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din această lege, atunci când angajatorul nu și-a îndeplinit obligașiile prevăzute de art. 142 din același act normativ”. Astfel, angajatorii care desfășoară activități de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale se încadrează în categoria angajatorilor cu locuri de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă.

Pentru a obține adeverința dvs vă rugăm să completați următorul formular și totodata să ne transmiteți la adresa de email [email protected] buletinul sau pașaportul dvs.